În variantă "clasică", adică fiert orezul scufundat în apă, îl prepar doar în cazul în care vreau să-l folosesc pe post de garnitură, ca atare sau a doua zi, prăjit în diverse combinaţii, cu legume, ou, ciuperci, bucăţele de carne, ceapă etc.

De cele mai multe ori, pentru a avea control deplin asupra consistenţei şi gradului de fierbere, îl prepar adăugând lichidul treptat în tigaie. În felul acesta, sunt convins că orezul nu absoarbe decât cantitatea de lichid pe care i-o dau eu, deci bobul va fi, la final, exact de consistenţa pe care mi-o doresc de obicei. Asta ar însemna că bobul e întreg, e fiert, dar orezul nu este mai lipicios sau mai dur decât îmi place mie.

Găsiţi mai jos câteva dintre propunerile anterioare care se referă la orez şi la felul în care îl fierb sau îl prepar.

Risotto cu roşii uscate

Paella cu peşte alb

Orez sălbatic prăjit cu ou