Ieri scriam cu destul năduf că tare mi-e mie teamă că majoritatea fricilor de bucătărie ale oamenilor obişnuiţi au fost create şi alimentate în mare măsură de "bucătarii model", de bucătarii de televizor, de toţi acei "guru" care au stabilit în conştiinţa publicului standarde intangibile şi care le-au dat privitorilor impresia că lor le va fi întotdeauna imposibil să atingă presupusa perfecţiune filmată.

Putem vorbi o grămadă despre gesturi şi mişcări savante, despre tehnici de cuţit ieşite din comun, rapiditate şi acurateţe în tăieturi şi despre tot ceea ce făcea televiziunea savuroasă pentru prostime cu vreo câteva zeci de ani în urmă. Toate astea devin ridicole acum, în plină eră a conţinutului mediatic generat de individul care n-are, în principiu, nicio treabă cu jurnalismul.

N-o să detaliem cele de mai sus (deşi probabil că la un moment dat vom face o treere în revistă cu toate astea, de dragul distracţiei şi din dragoste de penibil) pentru că vreau să vă rog ceva. Celor care gătiţi şi le explicaţi şi altora cum, o să vă propun să renunţaţi măcar într-un articol sau într-o poveste (indiferent ce formă senzorială va lua ea pentru ascultători) la eternul reflexiv gastronomic. Ceapa SE taie. Carnea SE fierbe. Morcovii SE curăţă. Sosul SE amestecă.

Dincolo de fiecare SE, moare libertatea de opţiune. SE ţine loc de regulament, de lege impusă. SE ucide orice intenţie creativă şi farmecul ludic al improvizaţiei. SE este ca şi cum, înainte de a face dragoste cu omul iubit, îl ţii în picioare, gol, lângă pat, şi îi explici vreme de vreun sfert de oră cam ce are voie, ce nu are voie şi ce SE face pe-acolo după ce vă băgaţi în pat.

Da, îl urăsc pe SE din vocabularul şi mentalitatea gastronomilor cu acces la alţi oameni. Pentru că SE este de-a dreptul implacabil şi pare că te poate convinge şi prin constrângere dacă de vorbă "bună" nu vrei să pricepi. De aceea şi din multe alte motive, în propunerile de pe "Prânzul din caserolă" nu veţi găsi niciodată formula asta. Sigur, unora le poate sugera siguranţă, le poate inspira un profund respect faţă de chef şi nu consider că ăsta ar fi vreun semn de slăbiciune. Aici, însă, NU SE poate discuta despre aşa ceva.