Pentru că, vorba poetului prăzuliu, "trebuia să poarte un nume". Şi pentru că n-am ştiut cum să denumesc altfel întâlnirea dintre obraznica italiancă (Coppa di Parma) şi bonomul moşulică spaniol mustăcios (Jamob Serrano). Două mezeluri fine, uşor de găsit pe mai toate drumurile culinare din ţara noastră fără meşteşug la pizza. Cred că prima pizzerie pe care am văzut-o la culoare a fost prin anii 80, în Năvodari (orăşelul). Făceau o chestie cu peşte din conservă şi urme de măslină. Blat gros, de neam prost. Pe faţadă scria "Piţărie" şi dugheana era deschisă doar câteva ore pe zi. Pizza cred că aveao doar o oră. Hai să vedem cum e cu pizza de azi.

Ingrediente: (pentru patru porţii uriaşe) aluat pentru blat - 250 g, jamon serrano - 50 g, coppa di parma - 80 g, mozzarella - 50 g, ardei gras verde - 1/2, ardei gras roşu - 1/2, ciuperci - 1 buc. Pulpă de roşii - o jumătate de cutie sau patru roşii potrivite, opărite şi decojite. Sos pesto - 2 linguri. Busuioc - câteva frunze. Ulei de măsline - 2-3 linguri.

Blatul. Am pregătit aluatul ca în povestea despre cel mai simplu blat de pizza. Am întins o foaie subţire, cu sucitorul, pe masa de lucru tapetată cu făină. Am pus foaia în tavă şi am aranjat-o cât să acopere toată suprafaţa.

Compoziţia pentru pizza. În primul rând, am amestecat pulpa şi sucul de roşii (din conservă de data asta) cu două linguri de sos pesto. Îl aveam în frigider de câteva săptămâni bune, deci puteam fi convins că e exact cum îmi place. Sosul pesto are nevoie de cel puţin trei săptămâni de stat după ce l-ai făcut. Da, pe-ăsta l-am făcut acum mai multă vreme. Am întins amestecul de pesto şi roşi pe toată suprafaţa blatului. Cu mâna dreaptă :)

Am ras apoi în tavă trei sferturi din cantitatea de mozzarella.

Am continuat apoi cu ciuperca (curăţată, spălată, tăiată în felii lungi) şi feliile de Coppa di Parma şi Jamon Serrano rupte în bucăţi de mărimi diferite. Nu e musai, nu l-am trecut nici la ingrediente, eu am adăugat şi câteva rondele de cţrnat picant.

Finalul a fost cu topingul de ardei gras roşu şi verde, tăiat bucăţele. Apoi restul de mozzarella. Uleiul de măsline, la finalul finalului. Cuptorul duduia de cu un sfert de oră înainte şi am trimis pizza la copt. Un sfert d eoră la foc puternic şi alt sfert de oră la foc mic.

E prima pizza de care sunt (aproape) mulţumit pe deplin. PArfumul busuiocului proaspăt a dominat întîlnirea cu mezelurile deştepte, iar consistenţa blatului este cu adevărat perfectă. Dacă vă trece prin cap să o faceţi şi voi, neapărat să-mi daţi de ştire. Să fiţi sănătoşi!

Socoteli. Bani: aprox. 7 RON / porţie. Timp: aprox. 20 min. preparare + 30 min. coacere.