Poate părea o exagerare în prag de primăvară şi pe temperaturi galopante în sus, dar luăm în calcul că, prin unele părţi, alţii tocmai au scăpat de ultima zăpadă. Unde mai pui că scăricica în cauză a trecut printr-un riguros proces al degresării, aşa cum veţi vedea mai departe. Uneori chiar şi temutul purcel se poate bucura de binefacerile primăverii, lăfăindu-se în ierburi şi masaje aromate. Mai mult, la cuptor am auzit că se transpiră mult, deci zicem şi noi că am trecut fiara prin saună, unde a mai pierdut din grăsimi şi obiceiuri nutritive proaste.
...Paella. O combinaţie aparent banală, de orez, legume, arome şi, eventual, ceva carne sau peşte ori fructe de mare. Paella e departe de strămoşescul pilaf, poate chiar o modalitate foarte iscusită de a depăşi fobia provocată de vreo mîncare de orez, din copilărie. E foarte uşor să rămîi marcat pe viaţă şi, în consecinţă, inamic etern al unui ingredient sau al unui anumit fel de mîncare. Fie prost făcut, fie prea des prezent în alimentaţia controlată de părinţi şi bunici, devine o pacoste pe care o refuzăm obsesiv pînă tîrziu.
...Pupat cu foc vineri dimineaţa devreme, Gigel era deja "propunerea pentru marţi" pe la ora prînzului. Mare durere şi cu peştele ajuns în gastronomia cotidiană românească. Din lipsă de grătar la bloc şi, mai cu seamă, de groaza respectuoasă faţă de peştele "fiert" la cuptor, în România se mănîncă parcă prea mult peşte năclăit în făină şi scăldat în ulei încins. Pentru marţi l-am blagoslovit pe Gicuţă cu multe legume şi un masaj de relaxare cu ceapă, usturoi verde şi sare de mare, cît să nu uite de unde-a venit.
...Începem uşor seria caserolelor de săptămîna viitoare, cu farfalle şi una dintre cele mai mari invenţii ale naturii dintr-un punct foarte gurmand de vedere: mişchiul de viţel de lapte. Altfel spus, unul dintre puţinele feluri în care "vaca" n-are cum să te dezamăgească. De unde mai extragem o concluzie filosofică de bucătărie: ingredientele bune îţi scurtează mult din timpul petrecut în jurul cratiţei şi din şansele de eşec.
...E vineri, deci e zi de bucătăreli masive. La 8:00 eram în Obor. Asta la vreo două ore după momentul de tandreţe imortalizat mai sus. Pînă pe la ora unu evoluez la tigăi, apoi fuga înapoi la cursul lui Castronomicus.
...N-am diacritice. Si m-am obisnuit atit de tare cu ele, incit nescriind de-acasa, prefer s[ scriuu mai putin. In definitiv, ce poti spune prea mult despre o salata proaspata, sanatoasa, gustoasa din cale-afara si mai mult decit convenabila pentru buzunar. Leurda are frunze lunguiete, de un verde proaspat. Are gust discret de usturoi si zau daca mi-as imagina-o altfel decit in stare naturala. Se gaseste in piata, la tarabele cu legume si verdeturi proaspete. De data asta, alaturi de doua legaturi mici de loboda rosie, acrisoara. Mare mod de preparare: am rupt cozile frunzelor de leurda si loboda. Am spalat bine, in citeva ape, toate frunzele.
...Pentru unii, o ciudăţenie de neatins. Pentru alţii, o delicatesă de neegalat. Pentru mine, o poftă îndeplinită de cîteva ori pe an. Mai ales cînd găsesc creier întreg, proaspăt, necongelat. Pentru că în varianta asta se prepară cel mai uşor şi cel mai bine. Aşa cum l-am găsit vineri dimineaţă, în hala de carne de la Obor. Din grijă şi înţelegere pentru cititorii mai slăbuţi de înger, imaginile nu conţin cele cîteva etape ale preparării. După cum urmează...
...O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
SALATĂ "FINOCELLA" (CU FENICUL ŞI MOZZARELLA)