Un bucătar pasionat, novice, avansat sau maestru, are nevoie de unelte bune. Astăzi mi-am ascuţit panoplia tăioasă. N-o făcusem de cînd am scris prima oară despre tocilăria asta. Uitasem cum arată nea cutare, ţineam minte că e un tip meticulos. Ca un făcut, s-a brodit perfect cu ceea ce am scris noaptea trecută despre conştiinţa serviciului bine făcut. Nenea ăsta este, fără putinţă de tăgadă, un academician al ocupaţiei sale. A vrut să le las pînă mîine, "ca să le fac cum trebuie". Am apăsat puţin şi s-a apucat de ele. Atent, cu drag, cu precizie. A trecut fiecare lamă prin patru tipuri de polizoare, de la roata de gresie dură pînă la cea de bumbac. Fascinant prin calmul şi conştiinciozitatea pe care nu le-a abandonat pînă a terminat.Normal că i-am lăsat bacşiş, normal că n-a vrut să-l primească, normal că am insistat pînă l-a primit.

Pe Lizeanu, aproape de OMV. Face şi chei, uşor plictisit de banalitatea generată de maşinăria care le face aproape singură. Are chiar şi un certificat ISO atîrnat pe perete. PS: Am făcut aproximativ aceleaşi poze şi data trecută, numai că atunci cu telefonul şi un pic...altfel.