Cînd mîncăm acasă ori la restaurant, fiecare fel de mîncare stă în propriul său vas, nu? Dacă avem o friptură şi o salată, folosim o farfurie şi un bol. Eventual şi un al treilea vas, pentru garnitură. Ce facem, însă, cînd nu vrem să cărăm la birou două caserole? Propunerea mea este să includem friptura în salată, aşa cum am făcut pentru propunerea zilei de miercuri, în cea de-a doua săptămînă a prînzului din caserolă.

FRIPTURA. Aproximativ 300 de grame de vrăbioară de berbec. Nu mi-am bătut capul cu pregătirea cărnii pentru că am găsit-o gata condimentată şi marinată în măcelăria turcească pe lîngă care trec zilnic. Ei o fac cu boia dulce de ardei şi cimbru. Vrăbioara este cea mai fragedă porţiune pentru grătar, atăt în cazul vitei, cît şi al berbecului. Fără strop de grăsime şi curăţată bine de orice fel de pieliţă. Am fript carnea aşa cum am scos-o din pungă, cîte ~ 7 minute pe fiecare parte, în grătarul cu teflon, la foc mediu. N-am uscat-o prea tare, dar nici în sînge nu intenţionam s-o las. Am scos carnea pe o farfurie.

SUJUC. Dacă tot am intrat în măcelărie, am luat şi doi cîrnaţi turceşti, făcuţi din vită şi oaie. Sînt uscaţi, uşori şi foarte parfumaţi de la condimente. I-am fript (deşi mai degrabă s-au copt) tot pe grătar, alte zece minute.

SALATA. Am tăiat friptura în cubuleţe ("one bite" style), am tăiat cîrnaţii rondele. Am spălat patru frunze mari de salată Iceberg (mai tare şi mai rezistentă în comparaţie cu salata obişnuită, poate fi înlocuită cu mare succes de varza chinezească, de găsit print toate magazinele mari), am tocat mare două dintre ele. Pe celelalte două le-am aşezat întregi pe fundul caserolei. Patru roşii nu prea mari, tăiate în felii mai groase, dar scurte. Două legături mici de ceapă verde, curăţate, spălate şi tocate mărunt. Am amestecat totul într-un castron, cu sare şi zeama de la o jumătate de lămîie plus cîţiva stropi de ulei de măsline. Salata nu poate fi încălzită, aşa că berbecul fără grăsime şi zeama de lămîie vor suplini faptul că friptura nu este caldă, păstrînd salata proaspătă. La final am presărat mentă uscată, căci proaspătă voi avea doar de la vară.

BONUS OPŢIONAL. Humus cu hrean. Am cumpărat o caserolă mică de humus tot de la turci, dar într-una din zilele viitoare voi veni şi cu o variantă de humus preparat în casă. Am curăţat, spălat şi ras pe răzătoarea fină două beţişoare de hrean. Am amestecat hreanul cu jumătate din conţinutul caserolei de humus, zeama de la un sfert de lămîie şi o linguriţă de ulei de măsline. Un sos care va da cărnii şi mai ales cîrnaţilor turceşti doza optimă de picanterie de care uneori ai mare nevoie în pauza de masă de la birou. Merge de minune cu lipie turcească.

SOCOTELI. Bani. Berbec - 6, sujuc - 2, roşii - 1, salată iceberg - 1, ceapă verde - 2, hrean - 2.5, humus - 3, alte ingrediente - 1.5. Total: 19 RON. Timp: aproximativ 30 de minute fără spălat vase. (vezi timeline mai jos)

Later edit: Fără sosul de humus cu hrean, bugetul se reduce la 13.5 RON. La birou am realizat că, oricum, salata este enormă. Cu 200 de grame de berbec (în loc de 300) şi cu o singură bucată de sujuc (în loc de două), bugetul scade pînă la 10.5 RON, adică aproape jumătate din calculul iniţial.