Imi e din ce in ce mai greu si mai nesuferit sa vorbesc despre cârciumi in care ma duc după recomandari la superlativ si ramân dezamagit direct proportional cu dimensiunea asteptarilor. Asa ca scriu scurt, cu acreala. Delea Noua Nr. 32. De-afara, cladire ponosita, care-ti sporeste oarecum interesul, dupa modelul "aha, casa veche, oamenii dau mai multa importanta bucatelor decit fatadei". Interior impopotonat grotesc romaneste, cu ghirlande din legume de carton vopsit, ghivece cu tufisuri din plastic, piei vechi si pline de praf ale unor animale pe care nu le-am identificat, multe capete mici de caprioare si ursi (alternanta infailibila) impaiate din carton si sirme.

La parter m-a izbit un miros clasic de neam prost, undeva la imbinarea dintre izul de sosete din PNA purtate indelung si al transpiratiei istorice. La parter nu era nimeni, asa ca am urcat scara cu pres verde trecind pe linga ceea ce urma sa aflu ca e scena tarafului. La etaj - o singura masa ocupata si aceeasi butaforie de la parter. Sapte si ceva seara, ospatarul are dubii asupra ramasitelor de ciorba de peste zi. Are nevoie sa-si consulte vrajitoarele din bucatarie. Ne transmite ca au ciorbe ca si cum am trecut vreun test. Ciorba de fasole "cu afumatura" nu e rea, e prea multa si "afumatura" e doar o impresie. Am cerut ceapa, am primit o strachinuta cu inele taiate fin, naclaite cu otet si ulei. Patru lei portia de ceapa.

La felul doi, coastele pe gratar provin, probabil, de la cel mai batrin porc ce a trait vreodata pe planeta. Carnea nu e atoasa, e un fel de talpa din piele de bivol de povara. Coastele sint reci, mamaliga e prost facuta, e nefiarta, din malai grunjos, se imprastie fir cu fir in farfurie. Mujdeiul e de-a dreptul rau, e facut din usturoi pisat si apa rece, n-are nimic altceva. Peste toate astea, preturile sint in zona medie, nicidecum vreo "pomana" inspirata de numele stabilimentului sau de taranismele citadine din interior. In buda era sa-mi pice colacul peste...hmm...noroc ca m-am ferit la timp. A cazut cu totul si s-aasezat cuminte pe ciment. Pe spatele usii era o inscriptie sfatoasa despre cum trebuie utilizata incinta.

Pe la jumatatea mesei a inceput una sa raga folcloristic, ceea ce mi-a intarit decizia logica: never again!