As fi putut sa scriu doar titlul si sa pun imaginile pentru ca asta e toata povestea. Langustinele sint mai mari decit crevetii si mai mici decit homarii. Sint lunguiete, suple, cu clesti delicati si din punct de vedere gastronomic isi duc existenta tot prin coada, ca multe alte vietati marine. Acasa nu prea cumpar daca nu le vad miscind si asta se intimpla foarte rar. Astea miscau virtos si unele erau pline de icre. Daca va stiti scrofulosi la creaturi rozalii cu clesti, mai bine nu dati click pe imagini.

Anul trecut, Ianis le-a facut pe un gratar de sirma, dublu, cu capac, ca sa le poata frige intinse. Acum Stela mi-a propus varianta cu ele fierte in apa de mare.

Si atit. Nimic altceva in apa sau peste ele, dupa fierbere. Desigur, lamiie stoarsa in platou, ca pentru orice se naste in apa si isi depune obstescul sfirsit in farfurie. Dupa ce le scoti din invelisul chitinos, curata-le de pe spate “vena” de culoare inchisa, care le strabate pina la coada cozii. Si, daca nu ma spuneti Stelei, va mai dau un pont: zeama de lamiie, ulei de masline si oregano, amestecate intr-un bol micut. Aici sint doua variante: ori tavalesti creatura, ori o bucatica de piine. Ordinea nu mai conteaza.Da, icrele portocalii sint acelea care in imaginea de mai sus erau negre-verzui.