Salata greceasca este una dintre cele mai simple si mai primitive alcatuiri gastronomice din cite au fost vreodata pe suprafata pamintului. Stiu ca o cunoasteti prea bine din majoritatea meniurilor restaurantelor in care ati intrat in Romania, doar ca nici macar una dintre variantele de-acolo nu se va putea compara vreodata cu aceea facuta intr-o taverna greceasca de la tara. Din motive foarte simple. Rosii, castraveti, ardei gras, ceapa, o felie sanatoasa de brinza de oaie, citeva masline murate, busuioc uscat si ulei de masline. Atit. De prisos sa adaug ca orice alte ingrediente sin doar inventie de ageamiu.

Doar ca uleiul de masline stors rece, in gospodarie, fara procedee industriale, reuseste sa fie cel mai bun pe care eu l-am gustat vreodata. Incomparabil cu orice licoare extravirgina brandata pe care am cumparat-o vreodata la sticla “retail”. Are gust si miros de mere verzi, e galben-verzui si ramine asa indiferent de cit timp sta in camara. In greceste are si un nume diferit de uleiul obisnuit, la canistra, cu care se gateste in mod uzual. In timp ce “lathon” denumeste uleiul obisnuit, cel despre care va povestesc se cheama “lathi”.

Alte trucuri ale salatei grecesti. N-are nevoie de sare, brinza si maslinele rezolvind onorabil lipsa ei. Maslinele sint murate, nu tinute in ulei asa cum le stim pe cele de-acasa. Asta insemna ca sint mult mai sarate si mai acrisoare. In mod firesc, este important si unde sau in ce fel au crescut restul ingredientelor, dar asta deja e o chestiune din ce in ce mai greu de controlat.