Pai da, ca uneori tre' sa vina unii din partea opusa a orasului ca sa te duca la o crisma la care nici macar in patru labe n-ajungi in mai mult de cinci minute. Pe strada Dorin Pavel, la numarul 1. O curticica de citiva metri patrati, vreo patru sau cinci mese. Sub o bolta de vie, cu un fost perete de foisor de plastic drept aparatoare de ploi. O bomba in adevaratul sens al cuvintului. In spatele "gradinii", proprietarii usuca rufe in bataia fumului de la gratar. In chioscul de metal ce tine loc de bar, machitorii zonei isi sug bericile cu ochii adinc infipti in televizorul montat aproape de tavan. Doi pasi mai la dreapta, vreo cinci tiganci grase vorbesc despre Siria, cartele pre-pay si dolari. Pe terasa, vreo doua mese sint ocupate de studenti, la o alta - trei alcoolisti veterani se cearta pe teme de "scoala vietii".

Gratarul e ultra-jegos, dar Nea Bebe e sigur pe tot ce stie sa-ti ofere. Adica mici, ceafa, cotlete si pastrama de berbec, ficatei, piept, pulpe si cartofi prajiti. Muraturile sint facute in casa. Cartofii sint prajiti in untura si tot ce vine de pe gratar e bun de te lingi pe degete. Cei zece mici, ceafa si cele 350 de grame de pastrama de oaie au disparut, in patru, de parca n-ar fi fost niciodata acolo. Castravetii sint doar putin acri si crantane frumos in dinti. Ce ambient? Ce scrobeli? Fete de masa gaurite si o nota de plata la care sigur nu vrei bon fiscal. Inteleg ca, de noua ani, multe nasuri fine de pe la Guvern au calcat pragul minusculei curti a lu' Nea Bebe. Uitati-va si minunati-va. Gratargiul ne-a aratat carnea inainte s-o arunce pe gratar si inteleg ca e o practica obisnuita pe la ei.