Rar mai risc sa intru in restaurante bucurestene in care n-am mai fost niciodata. Recomandarile trebuie sa vina din partea unor mincai cit de cit avizati ca sa ma convinga sa ma hazardez in necunoscut. Experimentul "Potcoava" a fost unul destul de reusit. Pe strada 9 Mai, la numarul 53. Asta e dupa ce cobori de pe Grand in Giulesti, lasi stadionul si complexul sportiv pe dreapta si faci stinga pe prima sau a doua strada.
Tipul clasic de circiuma care a inceput cu citeva mese si s-a extins destul de rapid, construind un ditamai edificiul inchis pe stinga si o terasa etajata pe dreapta. Au ceva tendinte grecesti, dar meniul este suficient de diversificat incit sa tenteze papilele de orice semintie. Daca tot vorbeam despre greci, la Potcoava am gasit una dintre putinele salate grecesti facute in Bucuresti, care nu contin salata verde :D. Salata de vinete - de-a dreptul sincera, catifelata cu o proportie perfecta de dovlecei. Din valdostana comesenilor n-am gustat, bucurindu-ma doar de impresia ei artistica. Coastele cu sos barbecue, cartofi si tzatziki, insa, n-au fost rele deloc. Coastele sint clar marinate, insa fara sare sau alte condimente puternice, astfel incit sa se combine perfect cu cele doua sosuri. Cartofii sint wedges, bine prajiti si parca scosi din ulei cu pantonarul, pentru o culoare de-a dreptul apetisanta.
Desertul casei arata si el foarte bine. Crema de vanilie care acopera un strat onorabil de fructe de padure, zahar brun pe deasupra si citeva minute in cuptor. La masa, crusta de zahar se intareste, transformindu-te intr-un varatic pescar la copca, in cautarea straturilor parfumate. Poate putin cam prea parfumate pentru gusturile mele, dar din nou colorile au facut toti banii.
Personalul - pur si simplu onest, fara fasoane si pretentii de casa mare. Le-am trecut cu vederea chiar si gustarea pe care au pus-o in plus pe nota de plata (era inevitabil, nu?). Au rezolvat imediat, si-au cerut scuze, end of story.. Portii putin cam mari, preturi medii, am uitat sa le vizitez toaleta. Daca la o masa vecina n-ar fi macanit non stop, la volum considerabil, despre biznis, proastele de la hasher, hepatita si alte mizerii, o corporatza ofuscata, ar fi fost aproape minunat.
![Portal HR](http://portalhr.ro/wp-content/themes/portalhr/favicon.ico"){kind=small}
![[VIDEO] CUM SE CURĂŢĂ UN HOMAR](http://www.pranzuldincaserola.ro/wp-content/uploads/wp-post-thumbnail/curatare_homar_tp_v8BS4.jpg)
6comentarii
RSS Comentarii20.08.08
05:21pm
Viorel asteptam mai mult de la tine:)
Dar cum restaurantele gresesc, au voie sa o faca si criticii lor!
29.09.09
09:18pm
29.09.09
09:19pm
29.09.09
09:23pm
Ai dreptate, depinde de moment, dispozitiei, educatie si istorie.
Istoria este ca am fost de 3 ori acolo, bineinteles din intamplare. In educatia mea, sa stii ca intra si gastronomia.
Dispozitia mi-a fost stricata, de fiecare data, cand am fost la Potcoava si nu as mai accepta sa intru nici un moment acolo. Dezastrul a fost la ultima vizita cand am facut imprudenta, fiind in zona, sa intru cu o familie de romani si cu o familie si de francezi. Au fost comandate printre altele 4 muschi de vita care figurau in meniu cu hribi si sos de hribi. Am primit la masa muschiul de vita fara hribi si fara sos, iar atunci cand am atras atentia ospatarului, acest mi-a spus, textual:" E mai bine asa. credeti-ma pe mine ca este mai bine asa", gesticuland din maini si luand o mutra foarte convingatoare. Eu, personal, comandasem muschiul mai mult pentru hribi.
Cel mai mult ma deranjeaza intr-un restaurant, si asta se intampla foarte des, fiind o manie damboviteana, cand un ospataras incearca sa ma vanda. Nu am avut loc sa protesez de jena fata de familia din Franta.
Bun, era vina mea ca intrasem acolo, desi stiam ce poate oferi Potcoava, adica o carciuma obsnuiata, pentru ca eu nu il consider restaurant.
Uitandu-ma la poze si stiind "culisele" unui restaurant pot sa spun sigur ca acel sos, cand este pus in felul asta, acopera defecte, in primul rand de tratament termic.
Acele arsuri care se vad pe peretii recipientului in care este desertul, ma duc cu gandul daca acesta a fost spalat bine. Poate sa fie de la zaharul ars, dar poate sa fie si de la resturi ramase care s-au ars.
Per total, modul de prezetare, asa cum il arati tu in poze si cum il stiu si eu, lasa mult de dorit.
Pacat ca ai uitat sa le vizitezi toaleta, sau cel putin pe cea care am vizitat-o eu, pentru ca este undeva in curte, adica trebuie sa iesi di restaurant, sa treci un pic prin ploaie sau prin frig sau poate este facuta cu intentie asa , sa se mai trezeasca oaspetii.
In nici unul din articolele tale nu imi aduc aminte sa fi comentat cu ce bautura ai acompaniat bucatele servite.
Lista de vinuri atunci cand caracterizezi un restaurant, dupa aprecierile unor specialisti este aproximativ 40% din ceea ce reprezinta el.
Sunt foarte multe site-uri care comenteaza despre restaurante facute de mai multe sau mai putini cunoscatori in arta culinara, dar niciodata de specialisti.
Tu ne spui ca faci asta de la nivelul unui banal consumator.
Multi care au inceput ca banali consumatori si au ramas banali consumatori au visat, peste noapte, ca sunt specialisti si au inceput sa dea note restaurantelor, calificative, sa faca topuri si mai mult au avut pretentia ca pot sa dea si consultanta in acest domeniu. Eu intrevad in site-ul tau ceva onest, de aceea il citesc si incerc sa fac un dialog cu tine, nu dandu-ti sfaturi cum sa faci articolele, ci pur si simplu spunadu-mi, eventual, parerea despre ele.
Sa stii ca am sa iti comentez intodeauna la obiect si am sa scriu intodeauna numai despre lucrurile pe care le stiu, iar parerile mele au intodeauna fundamentul in experienta si literatura de specialitate si nu in proasta sau buna dispozitie.
As vrea ca ceea ce scriu pe acest site chiar atunci cand nu are o nuanta pozitiva, sa fie ceva constructiv.
30.09.09
06:54pm
E foarte posibil, astfel, ca lucruri care mie-mi plac să nu fie pe placul celorlalţi şi viceversa. Perfect. Iubesc diversitatea sub toate formele ei.
Nu scriu despre băuturi pentru că nu prea beau. O bere e o bere, şi e rareori la masă. Serios, la masă beau apă sau limonadă neîndulcită. Sau ceai :)
Refuz să de vin specialist până nu trec printr-o şcoală de profil şi în niciun caz printr-una românească. Am planurile mele, despr ecare acum nu prea are rost să vorbesc. Dacă vreodată voi ajunge o persoană cunoscută prin intermediul pasiunilor mele gastronomice, asta se va întâmpla doar pentru că vorbesc, scriu şi "vând" mai bine decât un bucătar profesionist român, mulţumită pregătirii şi experienţei meie anterioare. Dacă în toată povestea asta se va întâmpla să şi fac lucruri care să le placă altora, nu pot spune decât că am avut noroc :) Dacă tot sunt, deocamdată, un diletant, măcar să fiu unul simpatic şi foarte sincer.
Te aştept oricând, cu acelaşi ochi limpede.
30.09.09
09:15pm