Este primul magazin de produse alimentare (si nu numai) organice in care intru in Bucuresti. Chiar la parterul imobilului pe care vi l-am aratat mai devreme. Mi-a placut de la intrare aerul de bacanie aranjata cu grija, de magazinas englezesc de familie. De fapt, inca de afara, culoarea cu care proprietarii si-au delimitat "spatiul vital", logo-ul din vitrina si cele citeva borcane, pungi si nuci pecan aruncate ici si colo sint o promisiune tentanta facuta unui trecator atent.
...Adineauri, la Bizbazar-ul lui Moise Guran, o stiruca despre, vai, ce prost stam la serviciile de pe litoral. Asta pentru ca n-avem personal calificat. Cica vechea scoala de servicii turistice, meseria bratara de aur a vechilor ospatari nu s-a mai transmis din mama-n tata si de-asta cica astia tineri n-au schilu' la ei. Adevarul e ca pe vremea lu' Ceasca aveam niste ospatari si niste cameriste de cadea bou' in petiol de fericire. Amabili, atenti, constiinciosi. Desigur, nu atunci cind te scuipau peste chitantier de morti de beti ce erau sau cind iti furau din camera de hotel. Nici atunci cind te trageau in teapa cu distanta dintre "in crud" si "preparat", nici cind plateai cafea si primeai zeama de cicoare. Inca mai gasesti relicve ale Intreprinderii de Hoteluri si Restaurante, in majoritate slinosi, de un servilism enervant, prost finalizat la masa ori in camera de hotel.
...Pai da, ca uneori tre' sa vina unii din partea opusa a orasului ca sa te duca la o crisma la care nici macar in patru labe n-ajungi in mai mult de cinci minute. Pe strada Dorin Pavel, la numarul 1. O curticica de citiva metri patrati, vreo patru sau cinci mese. Sub o bolta de vie, cu un fost perete de foisor de plastic drept aparatoare de ploi. O bomba in adevaratul sens al cuvintului. In spatele "gradinii", proprietarii usuca rufe in bataia fumului de la gratar. In chioscul de metal ce tine loc de bar, machitorii zonei isi sug bericile cu ochii adinc infipti in televizorul montat aproape de tavan. Doi pasi mai la dreapta, vreo cinci tiganci grase vorbesc despre Siria, cartele pre-pay si dolari. Pe terasa, vreo doua mese sint ocupate de studenti, la o alta - trei alcoolisti veterani se cearta pe teme de "scoala vietii".
...La intoarcerea de la Tincabesti, l-am agatat pe individul din imagine, de la Mega Image Pipera. Sapte lei. Miroase bine de tot si imi mai scutura putin angoasa generata de faptul ca anul asta n-am plantat ierburi in jardinierele de pe balcon. Anul trecut am avut o tufa impresionanta de busuioc, care m-a vrajit de prin aprilie pina tirziu, prin noiembrie.
...Am bifat joi restaurantul asta, insa am fost atit de neplacut impresionat, incit in prima faza nici macar n-am vrut sa scriu. O fac astazi, cind mi-a mai trecut dezgustul dupa experienta draguta pe care am povestit-o mai jos. Asta fara poze, fi'n'ca nu merita. Pe Viitorului, la numarul 8, aproape de Piata Gemeni. Minat intr-acolo de o mult aminata reuniune cu nasii, pe care nu reusisem sa-i vedem de o gramada de vreme. Intr-o casa micuta, cu iesirea pe terasa prin salonul din interior. Nu-mi dau seama cite mese incap in interiorul destul de ingust, dar sigur numarul meselor de pe terasa este mai mare decit spatiul pe care-l au la dispozitie. Pina am ajuns al masa si de fiecare data cind am trecut prin toata curtea ca sa ajung la toaleta din casa a trebuit sa ma strecor printre scaune, sa zic paron pentru a-i misca din loc pe aceia care blocau aleea si asa mai departe.
...Sub aceasta denumire destul de pretentioasa, cu iz de saga pescareasca, am descoperit un loc mai mult decit potrivit pentru o masa cu pretext de lincezeala, cu briza de lac si bucate mai mult decit acceptabile. Cei mai demult naraviti la cherhanale de prin jurul bucurestilor vor mustaci, probabil, cu superioritate. "A descoperit Copolovici America, nene...". Corect, eu abia acum o descopar si nu pretind ca as vorbi primul despre ea, ci v-o prezint prin periscopul meu de mincau veteran si bon-viveur in in permanenta formare. E posibil sa mai fi auzit despre locul asta si sub titulatura "Cherhanaua La Parfene".
...Nu e doar o supa foarte simpla, ci si una foarte potrivita verii, in care aromele mai multor legume proaspete se intilnesc si se imbratiseaza cu mestesugul si ingeniozitatea bucatariei mediteraneene. Minestrone este ca o joaca de copii care s-au pus pe invatat nume de legume si acum le clasifica in functie de consistenta. Finalul, insa, este mai mult decit matur, o lingura de pesto de rosii facind diferenta dintre Minestrone si o banala ciorba de legume. Nu-i asa ca v-ati plictisit de fierturile de legume ce seamana cu orice alta ciorba, doar ca nu au carne? Pentru ca:
...Rar mai risc sa intru in restaurante bucurestene in care n-am mai fost niciodata. Recomandarile trebuie sa vina din partea unor mincai cit de cit avizati ca sa ma convinga sa ma hazardez in necunoscut. Experimentul "Potcoava" a fost unul destul de reusit. Pe strada 9 Mai, la numarul 53. Asta e dupa ce cobori de pe Grand in Giulesti, lasi stadionul si complexul sportiv pe dreapta si faci stinga pe prima sau a doua strada.
...O premieră şi pentru mine: noaptea trecută am curăţat trei homari de aproximativ un kilogram fiecare. Aşa că am făcut şi un filmuleţ care, deşi se termină brusc, sper să vă fie de... Citeşte continuarea »
SALATĂ "FINOCELLA" (CU FENICUL ŞI MOZZARELLA)