Nimic din ceea ce am citit despre deja celebra Churrascaria Carnivore, de pe malul Herastraului, nu s-a confirmat la fata locului. Simbata, fix la ora prinzului, eram singurii rataciti de pe terasa. Inauntru nu era nimeni, se stergeau pahare si se aranjau mese. Cu toate astea, am fost intrebati daca avem rezervare :)). Serviciul a supt big time, baietii executind mai multe braziliene cu cererile noastre deloc sofisticate. Avem ceai de menta. Ne-au adus ceai negru. Facem limonada cu miere. Nu mai avem miere, nu v-am pus nimic. Sa va aduc zahar? Am cerut cu disperare servetele, care au aparut abia pe la sfirsitul mesei. Am dori sa debarasati cit mai repede, sa ne aduceti scobitori si meniurile pentru desert. Imediat! Dupa aproape douazeci de minute, s-a intors fara scobitori si ne-a spus cu o fata umila ca nu prea are nimic dulce. Asa ca am cerut nota.

Dar asta a fost doar serviciul. Mincarea a fost o dezamagirela fel de mare. TOATA carnea era doar reincalzita, probabil resturi de cu o seara inainte. In afara de aripile de pui, totul a fost fie prea uscat, fie prea gras. Cirnatii erau din clasa celor mai ieftine mezeluri cu putinta, din cei care se scorojesc si se mototolesc daca ii prajesti sau ii pui pe gratar. Interiorul - un fel de pateu de culoare roz-chimica, membrana - probabil din zona membranelor din plastic digerabil. Vita - rozalie in mijloc, dar de un cenusiu dubios in rest. Oaia - brun inchis si extrem de tare. Tot platoul cu carne - aproape sleit.

Nici platoul cu garnituri n-a reusit sa mai estompeze din dezamagire. Un sote de orez cu kaiser, lipsit de personalitate si de gust. Cartofi copti in coaja, naclaiti unsuros cu ceva urme de cascaval. Cartofi la tava facuti pe sfert. Ciuperci din conserva, gratinate in prea mult unt de proasta calitate. La fel vinetele si dovleceii, aproape crude, in acelasi unt ranchiunos. Abia platoul cu salate ne-a mai inviorat, ca deh, astea macar erau natur. Plus un sos de brinza destul de bun. Tot la "cele bune" as aminti bucatile de bagheta cu "garlic spread", care macar erau fierbinti si bune la gust. Ceea ce nu pot spune despre restul piini din cos, pe care am descoperit mucegai din belsug. "Stiti...furnizorul...", a schelalait bronzatul "ospatar" in tricou galben si pantaloni de strada.

Conceptul asta cu "poti sa maninci cit vrei" ma lasa foarte rece atita vreme cit este organizat ca un fel de cantina pentru fomalai convinsi ca nu mai apuca ziua de miine. "Carne fara limite", a sclipit bronzatul in momentul in care am cerut detalii despre meniu. Din ce-a ramas pe platouri, ar mai fi putut minca vreo doi insi, asa ca nici vorba de supliment. Se vede treaba ca "limitele" sint impuse de proasta calitate a bucatelor si a serviciului. In drumul catre toalete, cam "parfumate" pentru pretentiile localului, m-am uitat prostit la articolele elogioase, frumos inramate exact in fata usii salii tronului. Probabil ca indivizii care le-au scris ori au fost doar la deschidere, ori au scris pe bani. Sa le fie de bine, ca eu sigur nu mai calc pe-acolo.