Magia, secretele, vorbele in doi peri pe care ti le arunca in simturi, ca pe ocheade triumfatoare, de tiganca stapina pe farmecele ei si pe mintile tale... Voluptati de care te lasi imbrobodit ca un vitel amorezat, valuri trupese menite sa te lege pe vecie intr-un minunat si dulce desfriu, unduiri de cadina perfida...
Azi, in bucataria mea, a fost vorba despre ciocolata, dragii mei. Intr-una dintre formulele ei coapte, ademenite in cuptor si transformate in piinea aromata si pufoasa a negreselor rascolitoare de vinovatii fariseice. Ma tineam departe de dulciuri in incursiunile mele gastronomice, dar ceva imi spune ca, uneori, sint mai bogate in rasplata decit alcatuirile carnale, zemurile sau alte experiente mult mai la indemina. Si nu e vorba despre cine stie ce stiinta sau bucurie a dospitului sau cuptoritului. Sint, poate, imbinarile si intrepatrunderile mai obraznice, mai suculente, mai vecine cu preacurvia gustativa.

Asa a pornit totul. Cu pretioasa ciocolata "de menaj" (350g) pe care am gasit-o abia din a treia incercare si cu alte doua surate mai simandicoase: o tableta alba si una cu lapte. Cu trei oua mari (adica alea patru mici, de sub ciocolata), un pachet de unt, ~100g faina cu agent de dospire, ~200g zahar pudra, ~100g migdale neprajite si nesarate si ceva esenta de vanilie (doua linguri) + alte dou alinguri de cafea tare, neindulcita.
Primele au venit la rind ouale, zaharul si vanilia, batute cu telul in deja celebrul castron "multi purpose". Pe aragaz - clasica instalatie pentru "bain Marie", cu o cratita cu apa in clocote si o alta, mai mica, scufundata in prima. Aici am topit toate natiile de ciocolata, impreuna cu untul, astfel incit compozitia sa nu fiarba si sa se topeasca incet, fara graba. Am amestecat din cind in cind, ajutind toate cele sa se impace mai repede. E bine sa puneti cicolata sfarimata cit mai mic, pentru a se topi mai repede. La fel si untul, taiat in cubulete. Cind a fost gata, am trimis-o pe gresia din camara, unde azi a fost racoare. In timp ce se topeau ciucalatele, am facut repede un nod de cafea de statea lingura in el, pe care l-am racit abrupt cu un cub de gheata. Cind a fost rece, am adaugat cafeaua peste ouale cu zahar si vanilie.
Cind ciocolata si untul s-au racorit, le-am adaugat, in reprize, in compozitia principala, amestecind si omogenizind incet. Apoi am facut la fel cu faina: in reprize, incet, amestecind. Migdalele statusera deja vreo 20 de minute in apa calduta, asa ca le-am taiat la intimplare, in bucati destul de mari. Apoi le-am adaugat si pe ele in compozitie. Am ales o tava cu teflon, pe care am captusit-o cu folie de aluminiu (n-am idee unde-am pus restul de hirtie de copt pe care sigur il aveam intr-unul dintre sertare!!!), api am uns toata suprafata cu un bot de unt. Am scurs compozitia in tava pina la ultima picatura, netezind suprafata cu o spatula de lemn. Abia apoi am aprins cuptorul si l-am lasat sa se incinga nu mai mult de zece minute.
Am micsorat flacara spre mediu, am pus tava in mijlocul cuptorului si am copt ~45 de minute. Pentru ca negresele trebuie sa ramina destul de cremoase la mijloc, nu trebuie coapte prea tare. Din pacate, singurele indicii clare ar fi timpul si consistenta suprafetei. Dupa ce am scos tava din cuptor, am lasat-o pret de vreo 15 minute sa se racoreasca, abia apoi am purces la extractii, disectii si, desigur, imortalizari. Cam asta a fost.











13comentarii
RSS Comentarii16.04.08
12:57am
16.04.08
10:16am
16.04.08
10:25am
@multumiri: se aproba
16.04.08
10:27am
cât te urăsc în momente d-astea...
16.04.08
02:34pm
Multumesc
07.10.09
04:22pm
07.10.09
04:26pm
25.10.09
12:38am
26.10.09
08:58am
16.11.09
02:51pm
16.11.09
04:42pm
11.12.09
09:48pm
12.12.09
08:13am