O treaba simpla pe care o recomand si n-o recomand. Din cauza naturii ei...perpelite si cam indigeste, e de evitat. Dar pentru ca are pentru multi aroma copilariei, fie. Dar cu un amendament: o facem o singura data pe an, atunci cind pur si simplu pofta urla "Vreau friganeleeeeeeeeee!"

Cinci felii de piine feliata, preferabil toast-ul care va place mai mult. Nu trebuie sa fie foarte proapsat, dar nici uscat. Sa aiba consistenta "piinii reci". Cinci felii, cum spuneam, taiate pe jumatate, adica viitoarele zece portii de friganele. Intr-o farfurie adinca am batut doua oua cu un praf de zahar. In alta farfurie adinca am pus laptecit sa pot scufunda jumatatile de felii de piine. In tigaie - ulei cam cit grosimea feliei. Ordinea simpla a lucrurilor: am inmuiat fiecare bucata de toast in lapte, pe ambele fete, apoi la fel, in ou, dupa care le-am dat drumul in uleiul incins. Pentru ca se prajesc destul de repede, ar fi bine ca macar la prima transa sa aveti pregatite toate feliile de toast care incap in tigaie. Daca le pregatiti pe rind, aveti sanse sa intrati in contratimp cu ritmul de prajire, sa se arda uleiul etc.

Friganelele se scot si se scurg bine de ulei (cu o spatula, furculita e posibil sa le rupa) cind s-au rumenit, fara a se arde. Intre "auriu" si "rumenit" sint citeva tonuri din care puteti alege singuri varianta pe care o considerati pe gustul vostru. Chiar daca le-am scrus destul de bine, le-am mai pus o tura si pe hirtie absorbanta. Cit sint inca fierbinti, presarati pe friganele zahar (mie-mi place brun, neprelucrat) in cantitate cumpatata :). Mai puteti pune, dupa cum va taie capul, praf de scortisoara, fulgi de cocos, dulceata, mere rase, ba chiar si iaurt gros, ca iaurtul grecesc daca aveti la indemina. Sau crema de brinza, desi parca sint prea multe grasimi involved :). Cum ziceam, o data pe an merg...