Ehei, dragi confrati mincai si gourmeti, chiar si cu o mina beteaga (din fericire stinga), azi am reusit sa ascund in cuptor o treaba destul de primitiva si repezita, dar de o savuroasa si poetica mireasma, caci despre gust e cam devreme sa vorbim. Asta e un fel de "live cooking blogging", cum ar zice recentii savanti, intrucit rezultatul inca nu este definitiv. Deocamdata inceputul:

Doua pulpe de curcan, eu le gasesc potrivite pe acelea la caserola galbena, proaspete dar nitel cam "porcoase" din cauza stratului de grasime considerabil. De data asta le-am scapat de pielea groasa si unsuroasa, pastrind urme fine de grasime pe la capete. Spalate, uscate, sarata potrivit. Doi catei mari de usturoi, taiati fiecare in citeva felii potrivite. Am facut citeva crestaturi in fiecare dintre pulpe, facind astfel loc feliilor de usturoi, pe care le-am ingropat cit mai adinc in carne.

Le-am asezat apoi intr-o tava potrivita care, chiar daca se bucura de un strat subtire de teflon, tot merita o folie de aluminiu. Fie doar si pentru a nu te chinui sa cureti tava de eventuale arsuri lipite strasnic in timpul coacerii. Si dupa asta, potopul. Vreo cinci rosii uscate la soare si doua borcane de ciuperci de toate neamurile. Toate astea distribuite judicios, pe linga pulpe si deasupra lor. Am descoperit un brand italian de conserve "up", Centrone, de care sint foarte multumit. Rosiile uscate sint foarte bine conservate intr-un borcan de vreo trei kilograme. Probabil ca-mi va ajunge mai bine de un an, dar e de buna calitate. Ciupercile sint de vreo sapte-opt natii si inlocuiesc onorabil shampinioanele si pleurotusii de care m-am cam plictisit.

Apoi citeva frunze de dafin, ascunse mai degraba pe linga carne decit lasate la voia intimplarii prin tava,ca sa nu se usuce degeaba. O ploaie de rozmarin deasupra pulpelor, ba chiar cu un frecus blind pe partea de deasupra. Apoi restul de usturoi, taiat si el in felii in voia cutitului, citeva boabe de piper. Si vinul. Un Merlot Rose de prin partile Dobrogei, demisec blind la gust, dar destul de competent ca tarie. In cuptorul incins din vreme, cam jumatate de ora la foc puternic, dupa care vreo ora si ceva-doua, la foc potrivit. In principiu, carnea e gata cind, prin gaurile lasate de furculita, sucurile sint clare, galbui. Asa ca ma duc sa-l scot din cuptor si sa vi-l arat "dupa". Iata-l.